[Strofa 1: Satoshi]
Ideologia ta nu mă reprezintă
În țara buzunarelor în care bate vântul
Jumătate s-au dus, jumătate așteaptă rândul
Te rog, dă-mi pace, dacă nu îmi dai cuvântul
Știi ce înseamnă Republica Moldova?
Bagă x3 la tot ce știi despre Craiova
La noi întotdeauna e problemă e război
Versurile triste, umorul mai greoi

[Pre-refren: Satoshi]
Bate, vântule, bate
Suflă grijile toate
Casa mea, colo departe
Toți o vor, nimeni nu poate să mi-o ia
Cât înc-o port
Înăuntru o port
Casa mea, colo departe
Numai eu știu să-i cânt

[Refren: Irina Rimes]
Dorule, dorule, nu mă bate
Că numai de dor am avut parte
N-am avut nici pace, nici hodină
Și-am rămas cu inima bătrână
Ne-am împrăștiat printre străini
Ca păsările care nu mai vin
Au plecat spre cerurile albastre
Cu povara bunătății noastre
[Strofa 2: Satoshi]
Ne-au chinuit cu foame și ne-au speriat cu frig
Ne-am învățat să facem sărbătoare din nimic
Ne-am învățat s-alegem răul cel mic
În țara noastră ca o mângâiere de bunic
La poarta ruginită-mbătrânește un nuc
Iar frunzele îi cad și oamenii se duc
El își apleacă ramul, dar eu nu mă apuc
Eu am fugit de-acasă, dar de dor unde să fug, hei?

[Pre-refren: Satoshi]
Bate, vântule, bate
Suflă grijile toate
Casa mea, colo departe
Toți o vor, nimeni nu poate să mi-o ia
Cât înc-o port
Înăuntru o port
Casa mea, colo departe
Numai eu știu să-i cânt, hei

[Refren: Irina Rimes]
Dorule, dorule, nu mă bate
Că numai de dor am avut parte
N-am avut nici pace, nici hodină
Și-am rămas cu inima bătrână
Ne-am împrăștiat printre străini
Ca păsările care nu mai vin
Au plecat spre cerurile albastre
Cu povara bunătății noastre